Toti suntem sefi acum

Cu toate ca vindem la buticul scolii. Si pe bune ca nu as avea nimic cu ea daca nu ar fi "progresat"de la porecla de  "sefa" la atitudinea de sefa. Care dupa ce ca vinde produse la suprapret si face evaziune fiscala la greu, isi trateaza cumparatorii cu dispret, uneori am impresia ca si cu scarba. Cel putin pe mine asa m-ai tratat, "sefa". Sau mizai pe faptul ca alta alternativa nu aveam? Ba aveam. Defapt ce mai conteaza alternativele? Acum oricum nu mai am nevoie nici de tine, nici de mancarea de la magazinul tau, pe care mi-o arunci in scarba.  Dar si restul ar avea alternativa daca chiar ar vrea. Si daca toti ar apela la acea alternativa ar iesi si mai castigati, si tu te-ai schimba, pot sa pariez. Dar poate cu ei nu faci asa. Pentru ca multi te pupa in fund mereu. Da, stiu, eu veneam, cumparam, plecam. Sa-mi fie rusine, nu pot nici sa te idolatrizez, nici sa rad la glumele tale ieftine. Si daca aveam mai mult orgoliu cand trebuia puteam sa-ti spun ca nu mai vreau nimic atunci cand m-ai intrebat "Tu ce vrei ma?", in conditiile in care spusesem de 2 ori ce vreau. Stii ce vreau defapt? As vrea sa inveti la un momentdat ce e respectul. Si sa inveti ca tu vietuiesti si din banii mei pe care ca fraierul ti i-am dat. Adio "sefa". Nu-mi vei lipsi. Ma!

Afaceri...

Dupa cum spune si proverbul "Fiecare pasare pe limba ei piere", pe limba mea trebuie sa umblu dupa robe pentru poze de sfarsit de liceu. Ce-i drept fac asta ajutat de bunul coleg Stefan la care proverbul se schimba putin, el pierind pe limba altuia, respectiv tot a mea. Si asa ne-am dus noi frumusel pana in centru la facultate, ca acolo stia el ca se inchiriaza. Ce sa vezi...nu se inchiriau acolo. Defapt cei de acolo inchiriaza de la niste neni(un nene, doi sau mai multi neni) care se ocupa de asa ceva. Cu care neni am intrat si in in vorba. Si am aflat si pretul: 20 de lei pe roba. Inmultit cu 27 de copii...mult. Si asa am cautat pe altcineva si cu putin ajutor(multumiiiiiim) am gasit un alt antreprenor dar care ne-a facut o oferta mai buna. Dupa cum a stabilit Stefan cu el costa 8 lei de persoana. Stiu ca v-am plictisit pana acum, dar acum vine partea interesanta. Marti ma suna un numar:074.......... Raspund.
-Buna ziua, baiatul cu robele de la Odobescu?
-Da.
-Am rezolvat, se pot inchiria marti, ramane 10 lei de persoana.
-Stati putin! Cum 10 lei? Nu am vorbit de 8?
-Pai da, dar...mi-au zis acum de 10, ca mi-au marit preturile, ca nu stiam...
-Pai si eu ce fac? Ca le-am spus tuturor de 8.
-Pai haideti acum ca imi asum eu totul si terminam circul. Ramane 8.
Si asa cum este normal, asa a ramas. Acum eu am niste curiozitati. Omul cu asta se ocupa, nu stia pretul? Banuiesc ca nu suntem singurii care in perioada asta cauta asa ceva. Si in al doilea rand, care circ? Si daca era circ, parca eram eu vinovat cu ceva. Asa se fac banii acum?

Un nou inceput

Un al nu stiu catelea inceput in domeniul “Blog”. Defapt e mai corect sa spun o a nu stiu cata revenire. Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca am o oarecare experienta in legatura cu scrisul. Pentru ceilalti voi povesti cum a inceput si cum s-a terminat totul atunci:

Se facea ca eram undeva in vacanta dinainte de clasa a 9-a si tot cautam pe forumuri detalii despre liceul la care tocmai intrasem. Si am gasit un forum, am citit cam tot ce era scris pe acolo si tot citind am gasit 2 povestioare haioase cu sursa www.visurat.ro. Asa am inceput sa citesc primul blog. Si desi eram in 2008 si pe blog erau articole scrise inca din 2006 le-am citit pe toate. Si de atunci le-am tot citit. Si inca citesc. Apoi l-am descoperit pe Arhi. Si tot citind, prin octombrie(cred) 2008 m-am gandit ca pot si eu. Si m-am apucat de scris. Si am scris o perioada buna de timp. Insa dupa parerea mea scriam articole slabe pentru ca le scriam “la kilogram” pentru ca asa credeam ca voi deveni faimos. Iar eu voiam sa devin faimos, sa castig bani din blog, multi bani, sa ma imbogatesc din blog. De, eram si eu copil, aveam dreptul sa visez. Apoi a urmat o perioada in care scriam o data pe luna sau mai putin, dar articolele tot la fel de slabe erau. Iar intr-un moment mai tensionat  am incheiat socotelile cu blogul printr-un articol destul de dur, care exprima starea mea de atunci. Copilarii…

Acum revenind la acest blog: m-am hotarat sa il fac datorita multelor idei care imi trec prin capsor si pe care simt ca trebuie sa le exprim. L-am facut pe wordpress deoarece cu blogspot m-am jucat destul, vreau ceva nou. L-am mutat de pe wordpress, nu-mi place, sunt mult mai obisnuit cu blogspot. Este un blog strict personal, pe care voi scrie ce voi vrea, cand voi vrea, indiferent daca citeste sau nu cineva ce scriu.